Thoughts...

A trecut vreme de cand astept, de cand TE astept, sa umpli cu trupul tau bratele mele. Iti privesc locul ramas gol, loc peste care s-au plimbat iarna trecuta, primavara, vara, toamna si din nou iarna.
Dar locul tau nu e gol. S-a umplut de asteptare, de nerabdare de singuratate, de cenusa de ghiocei, trandafiri uscati, nisip si scoici, frunze uscate.
Locul tau, pe care Timpul il roade cu dintii lui albi si sanatosi acoperindu-l cu o pulbere fina de praf, nu mai arata asa cum il stiai. Dar a ramas al tau si te asteapta sa-i scuturi dezamagirea si sa-i dai culoare.