Prea tarziu...

Randuri pentru tine: Prea tarziu...


Durerea asta este atat de reala,atat de taioasa incat am impresia ca orice as face nu voi mai scapa nicicand de ea.Amintirile din perioada aceea in care eram fericiti...da,da...din perioada aceea cand tu nu incepusei sa ma minti...dor atat de tare incat simt cum ma lasa fara forta,fara speranta,fara aer.Este uimitor cum pierderea unei iubiri iti poate lua tot..de la credinta ca o sa iti revii curand pana la speranta ca intr-o zi va aparea un el...un alt el prin care vei putea respira parfumul unei noi iubiri...Sfarsitul iubirii este mereu dureros...dar sfarsitul iubirii noastre parca a fost mai mult decat durere...a fost un criminal nemilos care mi-a zdrobit sub talpi toate planurile,sperantele,iluziile legate de tine,de mine de noi...Mi-a lasat in schimb sentimentul acela urat ca am pierdut tot...inclusiv o parte din mine...Am incercat de multe ori sa iti explic...sa te fac sa intelegi de ce nu am putut...de ce nu pot sa iert...Numai gandul ca nu ai facut nimic atunci cand m-ai vazut nefericita...ca te-ai prefacut orb si surd in fata rugamintilor mele fierbinti si a cererilor imperative de a-mi spune adevarul...ca ai vazut cum cad in gol si ai preferat sa minti...produce o durere de zeci de ori mai mare decat orice urma de iubire care a existat vreodata intre noi...o durere ascutita, muta si surda care imi macina sufletul incet si sigur ca o rasnita neobosita producand o rana ce imi chinuie fiecare celula vie din trup... Am obosit sa te inteleg,am obosit sa iti spal minciunile cu lacrimi...lacrimi care s-au pierdut fara rost,fara speranta,fara sansa... pe taramul lui nicaieri...intr un neant de amintiri nebune ce ma chinuie fara incetare...

...cu drag,tie!...